👬Bruno și Marco – luptători de la prima respirație
🤰🤱Pe 7 ianuarie 2002 , în ziua Sfântului Ioan, la maternitatea Cantacuzino din București, au venit pe lume gemenii Bruno și Marco. Născuți prematur, la aproape 7 luni, aveau greutate mica, 1100 g respectiv 1000 g. Fragili, între viață și moarte, au fost imediat transferați în secția ATI neonatologie, in incubatoare,
În a treia zi de viață, Bruno a suferit crize de apnee și a fost intubat. A fost pe ventilație asistata 9 zile, După aceasta perioada s-a încercat scoaterea lui de pe ventilator, însă plămânii lui nu au putut face față, În scurt timp și Marco a început să facă crize de apnee.
Spitalul avea în acel moment un singur ventilator disponibil asa ca a fost chemata mama să aleagă care din cei doi frati să fie intubat. Mama a refuzat alegerea așa că decizia a fost luată de doctorul Adrian Crăciun, care a considerat că Bruno era mai slăbit și avea mai multa nevoie de ventilație asistată. IMarco? A fost ventilat manual timp de 9 ore de către doctor – un gest de dăruire care i-a salvat viața.
👣Viața atârna de un fir de păr
După 21 de zile în care părea că lucrurile se stabilizează, gemenii au fost loviți de o infecție nosocomială. Antibioticul necesar nu se afla în stocul spitalului în cantitate suficienta, O singură doză a putut fi administrată de la spital – restul de 9 doze au fost responsabilitatea părinților. Într-o cursă contra cronometru, cu ajutorul unei colege de serviciu a mamei, au fost procurate 3 doze, iar restul au fost aduse în regim de urgență de Farmacia 2Na. Gemenii au învins din nou.🫂
👀Pericolul orbiri – o altă luptă
După externare, la sfârșitul lunii martie 2002, la controlul oftalmologic, au fost diagnosticați cu retinopatie de prematuritate, stadiul 3,
În România, operația cu laser nu era foarte cunoscuta și spitalul unde ar fi putut fi efectuata cu atât mai puțin, Solutia recomandata de dr oftalmolog era la vremea respectiva o intervenție în Belgia, la un cost de 24.000 de dolari (6.000 dolari/ochi/copil). Părinții aveau două săptămâni să strângă suma. Era imposibil.
În căutări disperate, au descoperit un dr oftalmolog care venea periodic în România pentru astfel de intervenții. Au luat legătura cu Dr. Diana Cormoș, care i-a preluat și, după investigații la Spitalul de Oftalmologie din Brașov, copiii au fost transferați la Spitalul din Sfântu Gheorghe, unde operația a fost efectuată cu succes. Fiecare control a fost urmat cu rigurozitate timp de 6 luni. Vederea a fost salvată.
🙏Complicații, hipoxii, operații... și lupta continuă
În iunie același an, Marco a fost operat de urgență pentru hernie inghinală, o intervenție vitală. Din nefericire, au apărut complicații digestive, iar el a fost internat încă 11 zile. În timpul anesteziei, Marco a suferit a treia hipoxie cerebrală. După externare, nu mai susținea capul.
În septembrie, ambii copii au fost luați în evidență la Laboratorul de Sănătate Mintală – Calea Griviței, București, unde au început terapii zilnice: kinetoterapie, fizioterapie, psihologopedie, educație specială. Bruno a avut nevoie de un program terapeutic mai intens. Marco participa lunar.
Timp de 7 ani, părinții au făcut eforturi constante pentru recuperare. Speranța nu a lipsit niciodată.
Copiii au avut alături ajutorul unor oameni minunați, kinetoterapeutul Geta Ene, care care s-a implicat trup și suflet în recuperarea gemenilor Bruno și Marco.
Un nou drum: tratamente în China și Franța
🏨În 2006, cazul copiilor a fost adus în atenția emisiunii „Surprize Surprize”, cu ajutorul Angelicai Andrei, Oanei Oz, al lui Mihai Prajea și a Nicoletei Mușat. Andreea Marin este OMUL care a sprijinit activ campania, iar suma necesară – 30.000 de dolari – a fost strânsă și plus cheltuielile cu biletele de avion, În 2007, Bruno și Marco au ajuns în Shenzhen, China, unde li s-a făcut transplant cu celule stem. Bruno a suferit o reacție severă la anestezie, dar a fost salvat de o doctoriță anestezistă româncă aflată în China cu fiul ei, Tudor.
După trei săptămâni de efecte pozitive, starea s-a stabilizat. Au continuat terapiile.
În 2008, au plecat în Beijing, la clinica Profesorului Huang, pentru un nou transplant, de această dată cu celule OEG, intervenție ce a putut fi realizată cu ajutorul Domnului Florin Călinescu.
Rezultatele au fost încurajatoare:
🌝Marco a scăpat de constipația neurologică și a început să mănânce normal – pentru prima dată, a fost în stare să țină o felie de pizza.
🌚Bruno a reușit să stabilească contact vizual – un pas uriaș.
În Franța au încercat terapie cu laser, care nu a produs schimbări majore, dar a contribuit la o evoluție lentă și sigură.
Anii adolescenței și o nouă cădere
Până la vârsta de 18 ani, Bruno și Marco au fost integrați în centre de zi cu program prelungit, unde făceau recuperare și socializau. Aceste centre au oferit și părinților posibilitatea de a lucra. Însă odată cu împlinirea majoratului, copiii nu s-au mai încadrat legal în criteriile acestor instituții. Au fost refuzați de toate centrele care ofereau sprijin copiilor cu dizabilități.
De 5 ani, Bruno și Marco sunt acasă. Fără terapii. Fără recuperare. Fără colectivitate. După o viață întreagă de luptă, riscă acum să piardă tot ce au câștigat.
⭐️Acum, au nevoie de NOI!
Acești doi frați au învins moartea de nenumărate ori. Au trecut prin operații, spitale, terapii, drumuri, dureri. Au avut alături oameni minunați, medici devotați, prieteni necunoscuți care le-au întins mâna exact când părea că e prea târziu.
Dar lupta lor nu s-a încheiat. Au nevoie de:
⭐️reintegrare într-un centru de recuperare pentru tineri cu dizabilități;
⭐️sprijin financiar pentru terapii, transport și aparatură medicală;
⭐️vizibilitate – să nu fie uitați!
"Dr. Craciun a rememorat un caz care l-a marcat profund, pentru ca a fost pus in situatia de a alege cui sa-i salveze viata, in cazul a doi gemeni nascuti inainte de termen, din cauza faptului ca spitalul nu avea dotarile necesare pentru a le asigura simultan, ambilor copii, ajutorul de care aveau nevoie. „Poate cel mai greu caz a fost acum 15 ani, am avut doi gemeni de 1.000 de grame si amandoi faceau crize de apnee -uitau sa respire. Aveam un singur aparat de ventilatie si nu stiam pe care sa-l pun la aparat. Am chemat mama si i-am spus: am un ventilator si doi copii, nu stiu pe care sa-l pun. Mama era sa lesine, eu… era si eu sa lesin, dar nu puteam sa lesin! Pana la urma au scapat amandoi, dar a fost greu… e foarte greu. A fost cel mai greu moment al vietii, pentru ca a trebuit sa aleg intre doi copii. Sunt decizii pe care n-ar trebui sa le iei, n-ar trebui sa existe restrictii, n-ar trebui sa lipseasca ventilatoare, incubatoare, trebuie sa ai tot ce-ti trebuie, sa nu-ti pui problema aluia ii dau, altuia nu-i dau, a povestit medicul."








